Personalitatea prof. univ. dr. ing. ION D. LĂZĂRESCU
Inginer (n. 19.VII.1912, Slobozia, jud. Ialomiţa – d. 16.IV.1999, Sibiu)
Studii:
- Inginer electromecanic (promoţia 1941-1942)
- Doctor inginer Institutul Politehnic Bucureşti (1969)
- Doctor docent în ştiinţe, Institutul Politehnic Bucureşti (1974)
- Profesor universitar emerit, Institutul Politehnic din Iaşi
- Profesor consultant, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Activitate:
- Inginer U.M.Cugir, tehnolog şef (1941-1954)
- Profesor la Şcoala Industrială Cugir (1943-1947) şi director
- Profesor de specialitate la Şcoala medie tehnică de mecanică Cugir (1946-1952) Subdirector şi apoi director al acestei şcoli
- Profesor asociat, Institutul de Mecanică, Cluj (1950-1954) Universitatea Tehnică din Cluj Napoca (1954-1999)
- Profesor dr. doc. şt., profesor emerit
- Şef de catedră (din 1952), decan (din 1958)
- Conducător de doctorat (din 1963)
- Autor de carte tehnică, fondatorul Şcolii de Toleranţe şi Măsurători Mecanice şi a Şcolii de Aşchierea metalelor şi scule din România
Domenii de competenţă:
- Tehnologia construcţiei de maşini
- Teoria şi practica aşchierii şi sculelor aşchietoare
- Teoria şi practica toleranţelor şi a lanţutilor de dimensiuni
Pese 250 de lucrări ştiinţifice publicate, între care 27 de cărţi de referinţă, dintre care:
- Calculul cu toleranţe (1948)
- Calculul şi construcţia sculelor aşchietoare (1961
- Cotarea funcţională şi cotarea tehnologică (1973)
- Teoria aşchierii şi proiectarea sculelor (1964)
- Toleranţe şi măsurători tehnice (1969)
- Toleranţe, ajustaje, calibre (1963)
- Proicetarea ştanţelor şi matriţelor (1973)
- Toleranţe. Ajustaje. Calculul cu toleranţe. Calibre (1984)
- Aşchiere şi scule aşchietoare (1976)
- Prelucrarea materialelor metalice prin aşchiere (1972)
- Precizia de prelucrare a pieselor în construcţia de maşini (1972)
- Teoria aşchierii şi proiectarea sculelor (1964)
- Teoria şi practica sculelor aşchietoare, vol.I- III (1994)
- Cotarea funcţională şi cotarea tehnologică. Interpretări moderne (2000)
Pentru contribuţia la formarea, instruirea şi perfecţionarea a peste 2500 de ingineri mecanici din România şi pentru aportul însemnat adus la afirmarea ingineriei tehnologice româneşti în ştiinţa contemporană, precum şi pentru activitatea depusă în cadrul şcolii noastre între anii 1943 – 1954, Colegiul Tehnic din Cugir poartă numele distinsului profesor.